Restul este doar...nisip!

I bumped into a little something in my mailbox this morning. I read through it once, twice, thrice. M-au apucat gandurile. I threw something on and went for a walk...dar nu inainte sa apuc singurul borcan pe care il aveam in casa (shocker!). Sunt in cautare de pietre mari, pietre mici si nisip. Incerc parcul de vis-a-vis. Nisip pietros...not what i'm looking for. Unde (in this God given city) aveam sa gasesc nisip?! Acum si eu, m-au apucat cercetarile la ora 11:00 dimineata. Nu puteam sa fiu si eu un om normal, cu obiceiuri normale. Nici gand! Eu am initiativa si imaginatie si mi-o pun in aplicare every chance I get (apparently I do so without my consent). Asadar, cum spuneam, am nevoie de nisip. Ajung intr-un final (and only God knows how) langa lac where I start collecting. In ordine prioritara, the big rocks take the plunge first. Once they're all in I make sure that my jar is brimful. Incep sa adun pietre mai mici si le scap, una cate una, pe langa pietrele mari. I give my trusty jar a good shake so that all the rocks fall into place. Interestingly enough, it's brimful again. I begin picking up fist-fulls of sand and letting it sift through my fingers straight into the jar until it reached the mouth of it. Apuc borcanul cu ambele maini, kick my flip-flops off and I make myself comfortable on a nice patch of the greenest grass I've had the pleasure of seeing this year. Imi sprijin coatele pe genunchi and I lift the jar so that I am holding it with just my fingertips. Si uite asa m-a uitat Dumnezeu langa lac. Am apelat la varianta ajutatoare "Suna un prieten" dar (ca orice om normal, on a sunday morning) dormea. Nevertheless, I was left in good company: My own, my thoughts, my story.

          Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.

          Apoi i-a intrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturâdu-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. 

          Şi iar i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Şi au râs.

Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spuse profesorul, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră.

          Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii vostrii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au ramas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa şi masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.

          Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai ramâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră!

Vă ramâne mereu destul timp să mergeţi la servici, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul! Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile! Restul este doar nisip. 

Cu Pofta-n Cui!

Cum stii ca n-ai cu cine : 
  
Intru cu un entuziasm devastator in supermarket, reusesc sa fac slalom printre cei mai entuziasmati consumatori pe care i-am intalnit vreodata ( you know 'em all too well...cei care stau si se pierd in fata unui singur produs contempland nemurirea sufletului si blocheaza jumatate de culoar) si ma opresc in fata locului unde ar trebui sa se afle unul dintre cele mai magnifice creatii pamantene: OREO CAKESTERS.

Scanez primul raft...nada. Il scanez pe cel de-al doilea...nada still. Ma apuc scanez si cel de-al treilea raft....NADA. Simt cum imi radiaza fiecare papila gustativa. Imi indrept privirea catre cea mai apropiata sursa de informare. Se doveste a fi o 'ea' extrem de fascinata de culoarea ochilor mei deoarece, intr-o disperare crescanda, m-am apropiat (imi imaginez) mai mult decat trebuia (ceea ce nu prea cred).

Eu : nu va suparati, imi puteti spune, va rog, unde pot gasi OREO's? (surely they must've placed them somewhere else)
Ea: poftim?
Eu: OREO's... (imi indrept privirea spre locul unde trebuiau sa fie pachetele de OREO's)
Ea: .....stati, ce? (penetrating glare of doom)
Eu: OREO's? Saptamana trecuta erau aici...(puppy-eye of dispair)...i-ati mutat?
Ea: ......(7 secunde)......(10 secunde)....stati asa ca nu inteleg....ce cautati?....(deschide gura...ramane cu gura deschisa cca 4 secunde...se screme un pic dupa care....)...OREZ?
Eu: (incercand sa pronunt cuvantul OREO's cu un accent cat mai ruso-roman...si esuand lamentabil) OOO-Riiiiiiiii-OOOOO-s? (yes!! mi-a iesit! victory!! come to papa!! imi ploua in gura...that sweet, white filling sandwitched between two circular, chocolate cookie pieces pe care eu aveam sa le rasucesc and do nasty things to....all she had to do is point me in the right direction)
Ea: ahaa (rostit pe 3 tonalitati)...nu sunt! (ei nu zi zau....eventual si cu limba scoasa tanti)

Tanti -  1
Eu  -  BURRRRRRRN!!!

Atunci

Atunci, imi iau pixul sa scriu cat iubesc, ca are cel mai frumos miros din lume si ca viata mea se cufundda in el, iar daca tu consideri ca astra este o chestie caraghioasa, esti vai de capul tau, cand tipa tip si eu, ii voi da totul mereu si n-o sa fie dimineata in care sa ma trezesc pentru altcineva si in care sa il fac sa ma iubeasca si in care sa nu-i sarut iar si iar incheieturile mainilor, umerii, si atunci imi dau seama ca daca esti indragostit, scrii fraze nesfarsite, nu mai ai vreme sa pui punct, trebuie sa continui sa scrii, sa alergi mai departe decat inima ta si fraza nu vrea sa se opreasca, dragostea nu are punctuatie, iar lacrimle starnite de pasiune se preling, cand iubesti ajungi sa scrii lucruri interminabile, cand iubesti ajungi intotdeauna sa te consideri Albert Cohen, in sfarsit, in sfarsit a venit, si ne-am luat zborul mental si fizic, juraminte eterne, plimbari, cand am cerut o favoare, cel care inchiria siguranta a inteles totul si a raspuns e prea cald, dragoste, dragoste neincetat, de trei, de patru, de cinci ori pe zi, in viata voastra nu ati simtit atata, totul incepe din nou, nu mai sunteti singuri, cerul este trandafiriu, fara tine nu eram nimic, in sfarsit respir, mergem la cativa centimetrii deasupra solului, nimeni nu vede asta in afara de noi, suntem pe perne de aer, le zambim fara motiv romanilor, care ne iau drept inapoiati mintal, drept membrii ai unei secte, secta "Celor ce zambesc in stare de levitatie", acum totul a devenit atat de usor, faci un pas, pe urma altul, si asa-i dragostea, viata, rosiile cu mozzarella galgaind in ulei de masline pastele cu parmezan, nu ne terminam niciodata mancarea din farfurie, ocupati pana peste cap sa ne privim ochi in ochi sa ne dezmierdam mainile sa ni se scoale, cred ca n-am mai dormit de zece zile, zece luni, zece ani, zece secole, mi-e de-ajuns sa respir si sa te privesc, e pentru totdeauna si pentru totdeauna si pe vecie, e nemaipomenit, uluitor cum ne inabusa bucuria de a trai, n-am mai trait niciodata asa ceva, simti ceea ce simt si eu? n-ai sa ma poti iubi niciodata atat cat te iubesc, nu, eu te iubesc mai mult decat ma iubesti tu, ba nu, eu, ba nu eu, bine, amandoi, este atat de minunat sa devii complet cretin, sa alergi spre mare, tu esti pentru mine, cum sa exprimi prin cuvinte ceva atat de frumos, e ca si cum, ca si cum am fi iesit din bezna adanca pentru a intra intr-o lumina orbitoare, e ca efectul unei pastile de Ecstasy care nu s-ar opri niciodata, ca o durere de burta care dispare, ca prima gura de aer inspirat dupa ce ti-ai oprit rasuflarea sub apa, ca un raspuns unic la toate intrebarile, zilele trec ca minutele, uiti de toate, te nasti in fiecare secunda, nu te mai gandesti la nimic urat, te afli intr-un prezent perpetuu, senzual, sexual, adorabil, invincibil, nimic nu ne poate atinge, esti constient ca forta acestei dragoste va salva lumea, oh suntem ingrozitor de fericiti, tu urci camera, asteapta-ma in hol, ma intorc imediat si, dupa ce iau liftul, urci treptele cate patru trepte odata, cand ies din lift deschizi usa, ah, aveam lacrimi in ochi pentru ca fuseseram despartiti trei minute, mi-e pofta de tine iar si iar, gata, te-a apucat un ras nebun, da' ce-am zis de razi in halul asta, e ceva nervos, te ador, in ce zi suntem?

To sex or Not to sex?

Este cazul sa ne ocupam de esential, adica de sex.

Majoritatea fandositelor din mediul meu sunt convinse ca a face dragoste inseamna a se intinde pe spate, in timp ce un dobitoc in smoching, beat ca un porc, se bat(z)aie deasupra lor dupa care se pune pe sforait. Ele si-au facut educatia sexuala pe la raliurile fitoase, prin cluburile private sic ori prin cele din Saint Tropez, in compania celor mai prosti parteneri de pe fata pamantului: baietii lui taticu'. Problema sexuala a baieteilor de bani-gata este ca au fost obisnuiti, din frageda pruncie, sa primeasca totul fara sa dea nimic. Nici macar nu e o chestie de egoism (TOTI gagiii sunt egoisti in pat), numai ca nimeni nu le-a explicat vreodata ca intre o fata si un Porche exista o diferenta. (Cand distrugi o fata, taticu' nu te cearta.)

Square One

Suntem pe Pamant pentu a retrai aceleasi evenimente ca si parintii nostrii, in aceeasi ordine, asa cum si ei au comis aceleasi erori ca ale parintilor lor si asa mai departe.
Dar nu e grav.
Ceea ce este rau, cu adevarat, este sa refaci tu insuti, continuu, aceleasi tampenii.
Acesta este tocmai cazul meu.
Pasesc pe aceleasi urme. Retraiesc neincetat un perpetuu deja-vu. Viata mea bate campii. Probabil ca ma supun unui program ciclic. A one man show. A cd stuck on repeat.
(Imi place tare mult sa ma compar cu masinile, pentru ca masinile sunt usor de reparat.)
Nu e vorba de o repetitie comica, ci de un cosmar cu adevarat REAL so sit back, kick your feet up on that coffee table your mother always told you never to kick your feet up on, and imagine a death-defying rollercoaster, cu looping-uri care iti intorc stomacul pe dos si cu caderi vertiginoase.A ride that combines the ultimate elements of physical and psychological fear.Te-ai urcat o data si ti-a fost de-ajuns. Te dai jos din el, tipand "F*@&ing S*@&%!!!!!! Pe mine nu ma mai prinde nimeni aici!" Ei bine, pe mine ma prinde. Space Mountain este casa mea.
Acum intleg, in sfarsit, fraza lui Camus: "Trebuie sa ne imaginam ca Sisif este fericit". El voia sa spuna ca repetam toata viata aceleasi prostii si ca poate tocmai asta este fericirea. Va trebui sa ma agat de aceasta idee.

Iti iubesti nefericirea pentru ca este alcatuita din nenumarate reveniri.

?

Este destul de exasperant sa iti dai seama ca iti pui aceleasi intrebari ca toata lumea.
Asta e o lectie de modestie.

Oare am dreptate sa parasesc pe cineva care ma iubeste?

Oare sunt o javra?

Oare la ce foloseste moartea?

Oare am sa fac aceleasi tampenii ca parintii mei?

Oare poti sa fii fericit si, daca da, la ce ora?

Oare este posibil sa te indragostesti fara ca aceasta sa se termine in sange, sperma si lacrimi?

Oare n-as putea sa castig MULT MAI MULTI bani muncind MULT MAI PUTIN?

Oare ce marca de ochelari sa port in vacanta?

Dupa cateva saptamani de scrupule si de chinuri, ajung la urmatoarea concluzie:

Ne vom pupa ca doi vechi prieteni. 

Vom merge sa bem o cafea impreuna, de parca Pamantul nu s-ar fi prabusit cu cateva clipe in urma. 

In jurul nostru, oamenii vor continua sa traiasca. 

Vom palavragi pe un ton glumet si, apoi, cand ne vom desparti, cu un aer de parca nu s-ar fi intamplat nimic, va fi pentru totdeauna. 

"La revedere" va fi ultima minciuna.

Thank you Supagirl

The day our hands met is a day that will live forever only if we part to taste hapiness on our separate ways...

                                               Walking away takes more courage than faith

Leaving behind a world of emotions, experiences and feelings means a new phase in your life a journey to a new you.

Bineinteles ca nu ne putem abtine, doar misterul Cutiei Pandorei este irezistibil right?

Ne aruncam cu capul inainte in gol, ne calculam caderea si deziluzia, dar suntem datori fata de noi insine sa o facem.

Mintea umana este predestinata la auto-tortura. Ne echipam cu false probleme si pornim la drum, ne consumam repede ca un bat de chibrit aprins si rezolvam exact NIMIC. Ne irosim existenta si asa mult prea limitata. 

Interesant cum te trezesti intr-o zi si toate trag de tine, prietenii, parintii, sufletul, trecutul, prezentul, viitorul... iar tu ajungi sa te infurii cu tine insuti, te superi ca sa nu iti asumi vina, sa nu mai poti reactiona, sa vrei sa nu-ti mai pese de nimic, sa inventezi un  STOP button pe care sa apesi cu cea mai mare satisfactie. 

E cel mai lame sa traiesti, constient fiind, in franturi, sa fii numai suflet si sa rupi din tine, sa dai fara sa ai pretentia sa primesti inapoi. Sa nu inveti niciodata ca motorul oricarei actiuni umane este propriul interes.

Consolarea probata?

Tot timpul e vorba de alegere si practic fiecare primeste ceea ce merita intr-o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu. Conturile se regleaza independent de noi, totul e ciclic si roata nu iarta si nu uita niciun demers. A dori binele pentru cat mai multi este un fals ideal, o ineptie copilareasca, pe care unii efectiv nu invata sa o evite.

Nu am sa incetez niciodata sa ma minunez cata iubire poate incapea intr-un singur suflet, cate ganduri se lovesc intre ele si cate sentimente contradictorii exista in fiinta umana. Tot ce pot spune este ca avem o singura viata, in care fiecare pas, fiecare decizie, se transforma in amintire si ramane cu noi pentru totdeauna.

Exista momente cand, independent de noi, trecutul se impleteste cu prezentul, momente care dor, dar a caror durere e dulce, atat de dulce incat te doboara. Momente care marcheaza inceputuri si sfarsituri, momente in care o parte din noi moare, pentru ca alta sa se nasca...

When it's time to let go, you let a dream die and you learn how to say  Goodbye... You know that the right thing to do is the exact same thing that will make you twist and turn late at night, but in the end, it's the best damn decision that you can make  and it's the only one that'll really count from here on.

A invata sa mergi mai departe cred ca este o virtute pe care o inveti pentru a nu fi strivit de propriile regrete si pentru te regasi in linistea celuilalt. Cred ca cel mai frumos dar al trecutului este nostalgia, care nu poate fi ucisa nici de timp, nici de spatiu, nici de ratiune THANK GOD.

So, smile  'cause there haven't been any sightings of flying pigs or snowballs freezing in hell.