Thursday, April 22, 2010

Square One

Suntem pe Pamant pentu a retrai aceleasi evenimente ca si parintii nostrii, in aceeasi ordine, asa cum si ei au comis aceleasi erori ca ale parintilor lor si asa mai departe.
Dar nu e grav.
Ceea ce este rau, cu adevarat, este sa refaci tu insuti, continuu, aceleasi tampenii.
Acesta este tocmai cazul meu.
Pasesc pe aceleasi urme. Retraiesc neincetat un perpetuu deja-vu. Viata mea bate campii. Probabil ca ma supun unui program ciclic. A one man show. A cd stuck on repeat.
(Imi place tare mult sa ma compar cu masinile, pentru ca masinile sunt usor de reparat.)
Nu e vorba de o repetitie comica, ci de un cosmar cu adevarat REAL so sit back, kick your feet up on that coffee table your mother always told you never to kick your feet up on, and imagine a death-defying rollercoaster, cu looping-uri care iti intorc stomacul pe dos si cu caderi vertiginoase.A ride that combines the ultimate elements of physical and psychological fear.Te-ai urcat o data si ti-a fost de-ajuns. Te dai jos din el, tipand "F*@&ing S*@&%!!!!!! Pe mine nu ma mai prinde nimeni aici!" Ei bine, pe mine ma prinde. Space Mountain este casa mea.
Acum intleg, in sfarsit, fraza lui Camus: "Trebuie sa ne imaginam ca Sisif este fericit". El voia sa spuna ca repetam toata viata aceleasi prostii si ca poate tocmai asta este fericirea. Va trebui sa ma agat de aceasta idee.

Iti iubesti nefericirea pentru ca este alcatuita din nenumarate reveniri.

1 comment:

  1. interesant sfarsit. sa fie nefericirea cea mai frumoasa revenire?!!

    ReplyDelete