Cu Pofta-n Cui!

Cum stii ca n-ai cu cine : 
  
Intru cu un entuziasm devastator in supermarket, reusesc sa fac slalom printre cei mai entuziasmati consumatori pe care i-am intalnit vreodata ( you know 'em all too well...cei care stau si se pierd in fata unui singur produs contempland nemurirea sufletului si blocheaza jumatate de culoar) si ma opresc in fata locului unde ar trebui sa se afle unul dintre cele mai magnifice creatii pamantene: OREO CAKESTERS.

Scanez primul raft...nada. Il scanez pe cel de-al doilea...nada still. Ma apuc scanez si cel de-al treilea raft....NADA. Simt cum imi radiaza fiecare papila gustativa. Imi indrept privirea catre cea mai apropiata sursa de informare. Se doveste a fi o 'ea' extrem de fascinata de culoarea ochilor mei deoarece, intr-o disperare crescanda, m-am apropiat (imi imaginez) mai mult decat trebuia (ceea ce nu prea cred).

Eu : nu va suparati, imi puteti spune, va rog, unde pot gasi OREO's? (surely they must've placed them somewhere else)
Ea: poftim?
Eu: OREO's... (imi indrept privirea spre locul unde trebuiau sa fie pachetele de OREO's)
Ea: .....stati, ce? (penetrating glare of doom)
Eu: OREO's? Saptamana trecuta erau aici...(puppy-eye of dispair)...i-ati mutat?
Ea: ......(7 secunde)......(10 secunde)....stati asa ca nu inteleg....ce cautati?....(deschide gura...ramane cu gura deschisa cca 4 secunde...se screme un pic dupa care....)...OREZ?
Eu: (incercand sa pronunt cuvantul OREO's cu un accent cat mai ruso-roman...si esuand lamentabil) OOO-Riiiiiiiii-OOOOO-s? (yes!! mi-a iesit! victory!! come to papa!! imi ploua in gura...that sweet, white filling sandwitched between two circular, chocolate cookie pieces pe care eu aveam sa le rasucesc and do nasty things to....all she had to do is point me in the right direction)
Ea: ahaa (rostit pe 3 tonalitati)...nu sunt! (ei nu zi zau....eventual si cu limba scoasa tanti)

Tanti -  1
Eu  -  BURRRRRRRN!!!

Atunci

Atunci, imi iau pixul sa scriu cat iubesc, ca are cel mai frumos miros din lume si ca viata mea se cufundda in el, iar daca tu consideri ca astra este o chestie caraghioasa, esti vai de capul tau, cand tipa tip si eu, ii voi da totul mereu si n-o sa fie dimineata in care sa ma trezesc pentru altcineva si in care sa il fac sa ma iubeasca si in care sa nu-i sarut iar si iar incheieturile mainilor, umerii, si atunci imi dau seama ca daca esti indragostit, scrii fraze nesfarsite, nu mai ai vreme sa pui punct, trebuie sa continui sa scrii, sa alergi mai departe decat inima ta si fraza nu vrea sa se opreasca, dragostea nu are punctuatie, iar lacrimle starnite de pasiune se preling, cand iubesti ajungi sa scrii lucruri interminabile, cand iubesti ajungi intotdeauna sa te consideri Albert Cohen, in sfarsit, in sfarsit a venit, si ne-am luat zborul mental si fizic, juraminte eterne, plimbari, cand am cerut o favoare, cel care inchiria siguranta a inteles totul si a raspuns e prea cald, dragoste, dragoste neincetat, de trei, de patru, de cinci ori pe zi, in viata voastra nu ati simtit atata, totul incepe din nou, nu mai sunteti singuri, cerul este trandafiriu, fara tine nu eram nimic, in sfarsit respir, mergem la cativa centimetrii deasupra solului, nimeni nu vede asta in afara de noi, suntem pe perne de aer, le zambim fara motiv romanilor, care ne iau drept inapoiati mintal, drept membrii ai unei secte, secta "Celor ce zambesc in stare de levitatie", acum totul a devenit atat de usor, faci un pas, pe urma altul, si asa-i dragostea, viata, rosiile cu mozzarella galgaind in ulei de masline pastele cu parmezan, nu ne terminam niciodata mancarea din farfurie, ocupati pana peste cap sa ne privim ochi in ochi sa ne dezmierdam mainile sa ni se scoale, cred ca n-am mai dormit de zece zile, zece luni, zece ani, zece secole, mi-e de-ajuns sa respir si sa te privesc, e pentru totdeauna si pentru totdeauna si pe vecie, e nemaipomenit, uluitor cum ne inabusa bucuria de a trai, n-am mai trait niciodata asa ceva, simti ceea ce simt si eu? n-ai sa ma poti iubi niciodata atat cat te iubesc, nu, eu te iubesc mai mult decat ma iubesti tu, ba nu, eu, ba nu eu, bine, amandoi, este atat de minunat sa devii complet cretin, sa alergi spre mare, tu esti pentru mine, cum sa exprimi prin cuvinte ceva atat de frumos, e ca si cum, ca si cum am fi iesit din bezna adanca pentru a intra intr-o lumina orbitoare, e ca efectul unei pastile de Ecstasy care nu s-ar opri niciodata, ca o durere de burta care dispare, ca prima gura de aer inspirat dupa ce ti-ai oprit rasuflarea sub apa, ca un raspuns unic la toate intrebarile, zilele trec ca minutele, uiti de toate, te nasti in fiecare secunda, nu te mai gandesti la nimic urat, te afli intr-un prezent perpetuu, senzual, sexual, adorabil, invincibil, nimic nu ne poate atinge, esti constient ca forta acestei dragoste va salva lumea, oh suntem ingrozitor de fericiti, tu urci camera, asteapta-ma in hol, ma intorc imediat si, dupa ce iau liftul, urci treptele cate patru trepte odata, cand ies din lift deschizi usa, ah, aveam lacrimi in ochi pentru ca fuseseram despartiti trei minute, mi-e pofta de tine iar si iar, gata, te-a apucat un ras nebun, da' ce-am zis de razi in halul asta, e ceva nervos, te ador, in ce zi suntem?