Nimeni nu te avertizeaza ca dragostea are termen de valabilitate. Complotul dragostei se bazeaza pe un seret bine pastrat. Esti lasat sa crezi ca dragostea e o chestie pe viata, cand, de fapt - din punct de vedere chimic - dispare dupa o perioada de timp. Am citit intr-o revista pentru femei ca dragostea este o emisie, de scurta durata, de dopamina, noradrenalina, prolactina, luliberina si ocitocina. O mica molecula, feniletilamina (FEA), declanseaza senzatii de veselie, de exaltare, de euforie. Cand te indragostesti la prima vedere inseamna ca neuronii din sistemul limbic iti sunt saturati cu FEA. Tandretea nu inseamna altceva decat endorfine (couples opium).
Statisticile, biochimia, propriul meu caz: toate arata ca durata dragostei ramane mereu aceeasi.
Tulburatoare coincidenta. Dupa mintea mea, asta confirma existenta celor trei etape pe care le-au evidentiat atat de des Stendhal, Barthes si Barbara Cartland: Pasiune - Tandrete - Plictiseala.
Cine esti tu, sa cutezi in a te masura cu niste glande si cu niste neurotransmitatori care te lasa balta, inevitabil? Daca te pui cu stiintele naturii si cu demorafia, ti-ai asigurat infrangerea chiar din start.
No comments:
Post a Comment