Dragostea cea mai puternica este cea neimpartasita. A avut dreptate Schulz cand a spus "Nothing takes the taste out of peanut-butter quite like unrequited love".
As fi preferat sa nu stiu, dar asta e realitatea: nimic nu e mai rau decat sa iubesti pe cineva care nu te iubeste - si, in acelasi timp, este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata. Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, e dragoste. Sa iubesti pe cineva care te iubeste este narcisism. Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, asta da, e dragoste. Cautam o incercare, o experienta, o intalnire cu mine insumi care sa ma poata transforma: din pacate, dorinta mi-a fost indeplinita dincolo de asteptari. Iubesc un personaj care nu ma iubeste si nu mai iubesc personajul care ma iubeste. Ma folosesc de alte personaje nesemnificative ca sa ma detest pe mine insumi.
"Fan-Chiang a intrebat: - Ce este dragostea?
Maestrul a spus: - Sa pui mai mult pret pe efort decat pe recompensa, asta este dragostea" (Confucius)
Multumesc, siret oriental, dar eu, n-as scuipa nici pe recompensa. Insa, pana atunci, traiesc in abandon. Nu tu telefoane, nici tu mesaje, nici tu numere de camere de hotel....sunt ca o amarata de amanta-crampon care asteapta ca tipul ei insurat sa-si aduca aminte de curisorul ei. O singura intrebare ma sacaie neincetat si imi rezuma intreaga existenta:
Ce e mai rau: sa faci dragoste fara sa iubesti sau sa iubesti fara sa faci dragoste?
Am impresia ca sunt ca Tintin (Tintin si Snowy), cand este apucat de crizele de constiinta, avand o parte ingerasul care ii spune sa faca lucruri bune, si in cealalta mini-demonul, care il indeamna sa faca rele. In capul meu este un permanent talk-show, in direct, la care iau parte cei doi. Nu radeti. Nimeni nu rade de Don Quijote, desi ataca morile de vant ca un smucit ce era!!
No comments:
Post a Comment