Charlie Boy

Charles Lindbergh, pionierul American al zborului, a devenit eroul unei intregi natiuni dupa ce a strabatut in 1927 Atlanticul intr-un avion minuscul.
Atunci, aceasta aventura a fost o fapta admirata in lumea intreaga. Ceea ce merita pana in ziua de azi atentie este hotararea cu care a depasit Lindbergh toate rezistentele pentru a putea efectua acest zbor temerar.
Tatal lui era deputat de Minnesota in Congress. Un barbat destul de incapatanat. Si-a crescut fiul in ideea de a se baza mai mult pe sine decat pe altii. Obisnuia sa spuna: "Un baiat este un baiat. Doi baieti sunt o jumatate de baiat. Trei baieti nu mai sunt absolut nici un baiat."
Nu-i de mirare ca in viata micutului Charles insusiri precum incadrarea, adaptarea si dependenta nu jucau nici un rol. Pe el il fascina zborul, ceea ce era privit pe atunci inca drept o aventura lipsita de responsabilitate. Sa sada singur undeva sus intr-un aparat de zbor era exact pe gustul lui. "Gustul lui"...de fapt a devenit marea lui pasiune, continutul vietii lui, suprema implinire pentru el.
"Acolo sus", spunea, "acolo savurez sentimentul de a trai la un nivel omenesc mai inalt decat scepticii de jos de pe pamant, care ma considera un nebun pentru ca imi asum acest risc.

Ceilalti n-aveau decat sa-l considere nebun, sa rada de el, el tot era convins ca: "Mai bine traiesc un deceniu asa cum imi face cea mai mare placere. Daca ma ia apoi Dracu', fiecare an in parte mi-a fost mai pretios decat o viata lunga in mediocritate."

A ajuns oricum la 70 de ani.

Ce ar fi ramas din sentimentul de fericire, din satisfactia la implinirea celei mai mari dorinte a lui, daca acest Charles Lindberg ar fi plecat urechea la oameni care se abtin de la implinirea nazuintelor lor si de la savurarea vietii lor pana la capat?
Si totul pentru ca isi spun mereu "Ce vor zice ceilalti?" sau "Doar sunt un nimic, nu o sa pot face niciodata acest lucru!"