Restul este doar...nisip!

I bumped into a little something in my mailbox this morning. I read through it once, twice, thrice. M-au apucat gandurile. I threw something on and went for a walk...dar nu inainte sa apuc singurul borcan pe care il aveam in casa (shocker!). Sunt in cautare de pietre mari, pietre mici si nisip. Incerc parcul de vis-a-vis. Nisip pietros...not what i'm looking for. Unde (in this God given city) aveam sa gasesc nisip?! Acum si eu, m-au apucat cercetarile la ora 11:00 dimineata. Nu puteam sa fiu si eu un om normal, cu obiceiuri normale. Nici gand! Eu am initiativa si imaginatie si mi-o pun in aplicare every chance I get (apparently I do so without my consent). Asadar, cum spuneam, am nevoie de nisip. Ajung intr-un final (and only God knows how) langa lac where I start collecting. In ordine prioritara, the big rocks take the plunge first. Once they're all in I make sure that my jar is brimful. Incep sa adun pietre mai mici si le scap, una cate una, pe langa pietrele mari. I give my trusty jar a good shake so that all the rocks fall into place. Interestingly enough, it's brimful again. I begin picking up fist-fulls of sand and letting it sift through my fingers straight into the jar until it reached the mouth of it. Apuc borcanul cu ambele maini, kick my flip-flops off and I make myself comfortable on a nice patch of the greenest grass I've had the pleasure of seeing this year. Imi sprijin coatele pe genunchi and I lift the jar so that I am holding it with just my fingertips. Si uite asa m-a uitat Dumnezeu langa lac. Am apelat la varianta ajutatoare "Suna un prieten" dar (ca orice om normal, on a sunday morning) dormea. Nevertheless, I was left in good company: My own, my thoughts, my story.

          Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte în faţa lui. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.

          Apoi i-a intrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost cu toţii de acord că este plin.

Apoi a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturâdu-l uşor. Desigur că acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. 

          Şi iar i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin. Şi au râs.

Apoi a luat o cutie cu nisip şi l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spuse profesorul, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră.

          Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii vostrii, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au ramas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa şi masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.

          Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai ramâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră!

Vă ramâne mereu destul timp să mergeţi la servici, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul! Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile! Restul este doar nisip.